Sălaj · Bihor · Cluj

Cultură și tradiții

Zona izvoarelor Barcăului este un ținut de graniță între Sălaj, Bihor și Cluj, unde satele românești vechi, cătunele slovacilor din Plopiș și comunitățile maghiare de pe vale și-au păstrat bisericile de lemn, meșteșugurile și bucătăria.

Un ținut de întâlnire

La câțiva kilometri unul de altul găsești o biserică de lemn românească din secolul al XVIII-lea, un cătun în care se vorbește slovacă și castele ale nobilimii maghiare.

Paginile de mai jos le iau pe rând: istoria locului, satul de lângă izvoare, slovacii din Plopiș, meșteșugurile și bucătăria.

Pe firul timpului

Două mii de ani în șase momente.

Istoria zonei
  1. Sec. I î.Hr. – I d.Hr.

    Așezare dacică la „Cetate”

    Pe un muncel împădurit de lângă păstrăvărie, probabil o așezare întărită.

  2. 1341

    Prima atestare a Tusei

    Satul apare în documente ca Thuzateluke, sat românesc de sub Meseș.

  3. Sec. XVIII

    Biserica de lemn

    „Sfinții Arhangheli”, una dintre bisericile călătoare ale Sălajului.

  4. Sec. XVIII–XIX

    Sosesc slovacii

    Coloniști aduși în pădurile Plopișului ca tăietori de lemne și sticlari.

  5. 1902

    Izbucul în monografie

    Petri Mór descrie izvorul „Izbuc”, căderea lui de apă și vărarii din Tusa.

  6. 2000

    Rezervație naturală

    Tusa-Barcău devine arie protejată prin Legea nr. 5.

Locuri de văzut

Biserici de lemn, sate, muzee și castele din jur.

Toate obiectivele

Ai o poveste din Tusa sau de pe Barcău?

Fotografii vechi, documente, rețete, amintiri despre vărari sau despre sat: fiecare ne ajută să păstrăm memoria locului.

Scrie-ne

Actualizat la